Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

Human Rights between Secularism and Religion: An Eastern Orthodox Christian Theology and Spirituality Approach



Autor(i): Pr. Nicolae Răzvan STAN
Drepturile omului au devenit, la ora actuală, un subiect extrem de important atât din punct de vedere politic și social, cât mai ales sub aspect religios și cultural. Chiar dacă multă vreme în teologia ortodoxă nu a existat o preocupare strictă pentru acest subiect, fiind abordat doar în mod conex, astăzi se observă o creștere sporită a atenției pentru o astfel de temă. În acest sens, este demn de amintit demersul Biseri-cii Ortodoxe Ruse care, în anul 2008, a formulat documentul cu titlul: Învățătura fundamentală a Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la demnitatea, libertatea și drep-turile omului. În forma lor seculară, drepturile omului se fundamentează pe antropo-logia filosofiei iluministe, fiind ostile principiilor religioase și morale. Din această perspectivă, ele militează pentru autonomia totală a omului, – filosofia liberală a Re-nașterii –, cea care a creat normele de definire și de manifestare ale acestui concept, fiind cea care a declarat că valoarea, libertatea și drepturile omului pot fi realizate prin renunțarea la orice raportare la Dumnezeu și prin negarea oricărui tip de imper-fecțiune morală. Se poate vorbi, în acest sens, de o dorință crescândă manifestată de filosofia și societatea seculară de a surclasa și minimaliza, în numele drepturilor omu-lui, principiile morale și religioase de orice natură ar fi acestea.
Viziunea seculară susține că Biserica, prin morala și principiile sale religioase, promovează o constrângere și o diminuare a libertății și a drepturilor omului, fapt pentru care este necesar să se realizeze o separație clară între sfera de acțiune a acesteia și contextul larg în care trăim. Astfel, în numele drepturilor omului, se pro-pun o serie de atitudini, poziții și ideologii antropologice în care, din păcate, religiosul, moralitatea și autenticitatea umanității nu se mai regăsesc. Potrivit teologiei creștine, în special a celei ortodoxe, drepturile omului sunt expresia principiilor antropologiei creștine, a învățăturii biblice și patristice referitoare la ceea ce presupune persoana umană ca existență și ca manifestare. Astfel, teologia ortodoxă fundamentează drep-turile pe ontologia persoanei, pe ceea ce omul este prin ființa sa. Cu alte cuvinte, omul are drepturi pentru că așa a fost creat de Dumnezeu. Drepturile țin de valoa-rea inestimabilă cu care Dumnezeu a investit persoana umană, de demnitatea, liber-tatea și responsabilitatea pe care El le-a sădit în ființa fiecăruia dintre noi. Această învățătură este specifică Bisericii Ortodoxe și tocmai de aceea, din punct de vedere istoric, cultural, filosofic, social și teologic drepturile omului sunt mult mai apropiate de tradiția creștină decât de filosofia iluministă. Biserica, de la începuturile ei, din momentul în care a fost întemeiată de Mântuitorul Hristos, a propovăduit demnitatea omului și a promovat o adevărată filosofie a persoanei umane.
Omul are drepturi pentru simplul fapt că este om. Drepturile nu pot fi despăr-țite niciodată de persoana umană și nici nu pot fi diferențiate în funcție de anumite criterii de analiză. În consecință, rolul legislației este de a garanta și de a proteja, tot timpul și în tot locul, atât pe plan local și național, cât și la nivel global, ceea ce Dum-nezeu a oferit în mod nediscriminatoriu fiecărei persoane umane prin creație. Legis-lația nu oferă drepturi, ci doar apără ceea ce se regăsește în ființa umană, ceea ce ține de drepturile inestimabile cu care Dumnezeu a înzestrat persoana umană. Dem-nitatea umană are un caracter de sacralitate și nu poate fi negociată în niciun fel de nimeni și de nimic. Pentru teologia și spiritualitatea ortodoxă aspectele care definesc drepturile omului sunt de natură morală. Pentru orice creștin ortodox este o proble-mă duhovnicească modul în care se raportează la demnitatea și drepturile semenului său. Respectarea persoanei umane, a demnității, drepturilor și libertății sale, este un act de credință care se bazează pe faptul că omul este creat după chipul lui Dumne-zeu. Cinstind omul, cinstim pe Dumnezeu care L-a creat.
Filantropia și comportamentul social sunt aspecte ce țin de viața duhovniceas-că a fiecărui credincios, iar progresul duhovnicesc este condiționat de modul de ra-portare față de semen. Indiferența față de semen și de nevoile sale este un păcat și de aceea teologia ortodoxă recomandă responsabilitatea comunională față de toți semenii și de întreaga creație. Semenul, indiferent de statutul social, de religie, de gradul de cultură etc., trebuie privit cu iubire și cu respect în orice moment și în orice condiții. Demnitatea și drepturile semenului reprezintă pentru creștinul ortodox o adevărată prioritate duhovnicească, deoarece numai o raportare corectă și plină de iubire față de semen și de nevoile lui pot duce la comuniunea cu Dumnezeu, Iubirea desăvârșită. Însăși viața Bisericii reprezintă un model clar de raportare la drepturile celorlalți. Comuniunea de iubire realizată și trăită de credincioși prin întreg cultul ortodox, și în special prin Sfânta Liturghie, constituie o adevărată sursă de inspirație și de putere pentru o inter-relaționare cât mai viabilă între semeni și drepturile lor. Trăirea vie și activă a Sfintei Liturghii și a întregii spiritualități ortodoxe imprimă în sufletul credinciosului dorința de slujire a semenului. Experiența harului lui Dumne-zeu din cadrul comunității ecleziale îndeamnă pe cel în cauză să împărtășească aceas-tă bucurie și celor în nevoi și în suferință, să se arate el însuși lucrătorul mântuirii celorlalți. Fără această extindere către ceilalți, mântuirea nu este posibilă. În Biserica Ortodoxă mântuirea nu se obține în mod individual, ci numai în comuniune cu cei-lalți.
Cultura drepturilor omului pe care o propune teologia și spiritualitatea ortodo-xă gravitează în jurul lui Dumnezeu și a voinței Sale. Omul și creația sunt de factură teologică, și de aceea nici nu pot fi despărțiți vreodată de Dumnezeu, așa cum încear-că filosofia seculară. În acest sens, rolul Ortodoxiei este de a arăta că Dumnezeu nu îngrădește și nici nu anulează libertatea și drepturile omului, ci, din contră, le susține și le asigură adevărata consistență. Prezența lui Dumnezeu face ca drepturile omului să nu mai fie văzute ca un concept arid, ci ca adevărate mijloace de slujire a semenu-lui și a umanității. Numai cel care-L primește pe Dumnezeu ca principiu unic al exis-tenței sale poate să se pună în slujba semenului și să renunțe la propriile drepturi în favoarea drepturilor celui în nevoie și în strâmtorare. Doar acela este liber și are cu adevărat drepturi, și anume: cel care manifestă iubire, respect, ajutor și disponibili-tate față de toți semenii. Raportarea la Dumnezeu ne arată că libertatea și drepturile omului nu trebuie să aibă nimic în comun cu individualismul, egoismul și patimile umane.
În sfera moralității și a mântuirii, drepturile pot să servească la dezvoltarea personalității și a demnității umane. În acest sens, teologia ortodoxă susține că drep-turile omului trebuie să ajute persoana umană să se împlinească în sensul autentic ce i-a fost dat prin creație de către Dumnezeu, ci nu să legalizeze un comportament imoral, bazat pe egoism, hedonism și demonism, care duce la alterarea propriei uma-nități și a umanității celorlalți. Acesta este și motivul pentru care Ortodoxia așază la baza drepturilor pe care le propune societatea seculară drepturile care-i conferă per-soanei umane familiaritatea cu Dumnezeu, posibilitatea transcenderi timpului și a existenței efemere, garanția nemuririi și a fericirii veșnice, certitudinea iubirii lui Dumnezeu și a semenilor, și, în final, marele dar al mântuirii. Dreptul fundamental al persoanei umane este cel la mântuire. Acest drept îi arată omului că valoarea și existența sa sunt veșnice, că tot ceea ce el realizează în această viață are consecințe de o importanță majoră atât pentru sine, cât și pentru semeni.

Human rights represent an extremely sensitive topic for our contemporary so-ciety. Many pretensions have been raised in the name of this concept and a series of anthropological hypotheses having a strong impact on the postmodern human behav-iour have been set up. The prevailing philosophy of the human rights is based on individualism, autonomy, selfishness, and inflated secularism. The contemporary persons want to enjoy their human rights whatever the cost, and not any rights, but those rising from human pretensions. To that effect, the aim of the present article is to look at how theology and Orthodox spirituality perceive human rights in terms of what they stand for and what they should stand for. Thus, after introducing the secular view on human rights, this article will chiefly focus on exploring the ideas connected with the content and the theological aspects of human rights. It will also look at the spiritual perspective from where they are viewed.

Taguri:
Dialog teologic
Pagini: 251-271