Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

Les rapports entre le Christ et l’Église selon Éph 5,21-33, prototype du projet de vie commune et du salut des époux



Autor(i): Andreea-Monica CHELU-POGOR
Studiul de faţă are în vedere citirea atentă şi actualizarea uneia dintre cele mai cunoscute pericope biblice. Dacă popularitatea versetelor 21-33 din Epistola către Efeseni se datorează faptului că acestea sunt lecturate în cadrul Sfintei Taine a Căsătoriei, înţelegerea lor oscilează între propuneri ermeneutice mai mult sau mai puţin fericite. Înţelegerea tainei unirii dintre soţi suferă influenţe, uneori covârşitoare, în urma transformărilor sociale, politice, etice şi economice specifice epocii moderne. Astfel, sub presiunea logicii umane şi a ateismului ambiant relaţiile conjugale din zilele noastre devin din ce în ce mai complexe (feminismul, sterilitatea, violenţa conjugală, pornografia, mijloacele contraceptive, fecundarea in vitro etc.).
Având în vedere că Ef 5 conţine teme esenţiale şi adevăruri fundamentale care ar putea fi înţelese, în lumina exemplului lui Hristos, ca un sfat „conjugal“ sau „familial“, această pericopă poate fi utilizată în societatea contemporană ca un intrument foarte folositor atât pentru prevenirea, cât şi pentru vindecarea „bolilor căsătoriei”. Această epistolă este un text bogat în înţelesuri adânci şi cereşti, ce limpezesc cu precădere tema planului din veşnicie al lui Dumnezeu de a împlini trupul lui Hristos, care este Biserica. Autorul nu urmăreşte să corecteze derive doctrinale sau morale, ci ţinteşte mult mai sus, propunându-şi să vorbească despre iubirea lui Dumnezeu pentru Fiul Său şi pentru noi, şi despre jertfa din dragoste a Fiului Său cel Unul-Născut pentru Biserică.
Fragmentul biblic ales spre analiză comportă două raporturi. Primul are în vedere relaţia dintre soţ şi soţie, iar al doilea vizează legătura dintre Hristos şi Biserică.

Raporturile femeie – bărbat

Supuneţi-vă unii altora în teama lui Hristos (v. 21)
soţii, fiţi supuse soţilor voştri, (v. 22a) precum Domnului (v. 22b)
pentru că soţul este capul soţiei (v. 23a)
după cum Hristos este capul Bisericii, El Mântuitorul trupului Său (v. 23b)
aşa soţiile să fie supuse soţilor lor în toate
(v. 24b) După cum Biserica se supune lui Hristos (v. 24a)

Bărbaţi, iubiţi-vă soţiile (v. 25a) după cum Hristos a iubit Biserica şi S-a dat El însuşi pentru ea (v. 25b)
Aşa trebuie să-şi iubească bărbatul soţia sa, precum trupul său. Cel care îşi iubeşte soţia, pe sine însuşi se iubeşte (v. 28) în aşa fel încât să o sfinţească curăţindu-o prin spălare cu apă în Cuvant (v. 26)

în aşa fel încât să-şi prezinte Biserica slăvită, fără pată, rid ori altceva, ci în aşa fel încât să fie sfântă şi ireproşabilă (v. 27)
Şi acum, fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, încât soţia să se teamă de soţul ei (v. 33) Din momment ce nimeni vreodata nu şi-a urât trupul său; dimpotrivă, şi-l hrăneşte şi-l încălzeşte (are grijă de el), după cum şi Hristos Bisericii (v. 29)

Chiar dacă la prima vedere sensul general al acestor versete trimite la ideea de „supunere“ a femeii faţă de soţ, o citire atentă arată că acest modus vivendi conjugal trebuie să fie înţeles din perspectiva iubirii jertfelnice. În acest sens, Epistola către Efeseni caută să surprindă taina unirii dintre bărbat şi femeie prin comparaţia făcută cu raporturile dintre Hristos şi Biserică. Apostolul Pavel foloseşte o terminologie specifică timpului său, fapt ce permite acceptarea epistolei de către cititorii reali, şi în acelaşi timp propune o serie de adevăruri duhovniceşti, ce depăşesc logica umană. Acest mod de înţelegere înalţă realitatea unirii dintre soţi la nivel de Taină.
Biserica nu poate fi cu adevărat Biserică decât dacă primeşte de la Hristos tot ceea ce face ca ea să devină trupul Lui. Este vorba de jertfa lui Hristos Care s-a dat Bisericii până la capăt, El fiind capul Bisericii. Iubirea acestuia este comparată simbolic cu unirea nupţială. Paralel, jertfa din iubire a bărbaţilor pentru soţiile lor este înţeleasă ca o analogie a imaginii de „şef-trup”. Cu toate acestea, relaţia nu constituie un raport de forţă, în sens de funcţie, ci de recunoaştere. Astfel, soţul este capul soţiei doar dacă acţionează precum Hristos, adică în calitate de mântuitor ce îşi dă chiar propria viaţă. Prin analogia Hristos-Biserică, termenul de „supunere“ primeşte o altă valenţă. În Ef 5, 25-33, bărbatului i se cere să-şi iubească soţia după cum şi Hristos a iubit Biserica. Iubirea bărbatului este prin aceasta sinonimă cu „moartea“ sau cu „jertfa necondiţionată“. În acelaşi timp, pentru Sf.Ap. Pavel acest raport dintre soţi depăşeşte ideea de model ce trebuie urmat de fiecare creştin, pentru a fi un eveniment ce se cade a fi trăit de către ambii soţi. De aceea, prin căsătoria creştină nu se urmăreşte doar plinătatea umanităţii (după cum sugerează Fc 2, 24), ci şi taina dumnezeiască. Prin urmare, căsătoria devine locul unde taina jertfei mântuitoare a lui Hristos se actualizează şi se face vizibilă în icoana jertfei soţului pentru soţia sa.
Apostolul Pavel devansează tradiţiile şi prejudecăţile timpului său şi invită creştinii să îşi iubească soţiile precum însăşi trupurile lor (v. 28). Segregările şi violenţa conjugală sunt abolite şi interzise în căsătoria creştină, căci atât bărbatul cât şi femeia sunt membri ai Bisericii, deci mădulare ale trupului lui Hristos (v. 30). Două idei noi îmbracă concepţia paulină din această epistolă în ceea ce priveşte taina căsătoriei. Prima este teologia iubirii ce face ca dragostea lui Hristos pentru Biserică să devină prototipul comuniunii nupţiale, iar a doua este anularea oricărei forme de violenţă din înţelesul obişnuit pe care îl acordăm termenului de „supunere“. Prin aceasta, crucea soţilor în căsătorie este atât suferinţa Golgotei, cât şi bucuria Învierii. Este o variantă chenotică de existenţă în cadrul Tainei Căsătoriei ce nu exclude pe niciunul dintre soţi, lăsându-i în acelaşi timp liberi. În urma acestei lecturi amănunţite, putem conchide că, teologia nupţială din Ef 5, invită cititorul să se elibereze de barierele sociale şi juridice ale epocii sale şi să trăiască taina unirii bărbatului cu femeia urmând logica iubirii lui Hristos pentru Biserică.



Taguri:
Misiune şi pastoraţie
Pagini: 145-156