Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

La personne humaine entre la maladie et la guérison

Persoana umană între boală şi vindecare

Autor(i): †EMILIAN LOVIŞTEANUL
Materialul de faţă este prilejuit de aniversarea pe care Patriarhia Română o serbează în acest an, 2012 – Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, şi tratează nenumărate aspecte privitoare la boală, suferinţă şi vindecare. Această problemă ocupă un loc larg şi extrem de important în literatura de specialitate, începând cu Sfânta Scriptură care, în Vechiul Testament tratează cu atenţie problematica celor bolnavi şi totodată pe cea a vindecării lor, punând, bineînţeles, în legătură suferinţa umană cu vindecarea venită de la Dumnezeu.
Analiza studiului de faţă se extinde însă şi asupra vindecărilor miraculoase realizate de Hristos în timpul vieţii Sale pământeşti, în măsura în care ele sunt relatate de către Sfintele Evanghelii, asociind totodată anumite interpretări ale Sfinţilor Părinţi în legătură cu originea bolii, intermedierea sfinţilor taumaturgi pentru vindecarea credincioşilor care venerează cu credinţă sfintele lor moaşte, importanţa şi rolul duhovnicesc al Sfintelor Taine ale Bisericii în direcţia vindecării trupeşti şi sufleteşti a persoanei umane. În Vechiul Testament omul a căutat împăcarea cu Dumnezeu, îndepărtându-se de păcat şi renunţând la urmarea altor căi decât cele revelate de dumnezeire, situaţie în care s-au aflat Noe, Avraam, Moise sau Ilie. Analiza de faţă se extinde astfel asupra semnificaţiilor şarpelui de aramă ridicat de Moise în deşert în scopul vindecării celor omorâţi de şerpii veninoşi, dar şi asupra suferinţei îndurate de către Iov, un exemplu prin excelenţă al răbdării în încercări şi al credinţei nestrămutate în Dumnezeu, Care îi proteguieşte viaţa şi îl conduce în cadrul acesteia.
În Noul Testament, Hristos vindecă numeroşi bolnavi, atinşi de suferinţe şi infirmităţi din cele mai diverse, iar din multitudinea de vindecări pe care El le-a săvârşit se poate înţelege că El a avut în vedere atât bolile fizice, ale trupului, cât şi pe cele spirituale, ale sufletului (Is. 53, 5), solicitând totodată celor bolnavi şi apropiaţilor lor credinţă şi pocăinţă. Extrem de important este şi faptul că, în relatările pe care ni le transmit Evangheliile pot fi regăsite alături de vindecări şi exorcisme. La rândul lor, Sfinţii Apostoli, în calitatea lor de ucenici ai lui Hristos, au fost îmbrăcaţi cu putere venită de sus (adică cu harul Sfântului Duh), primind de la Dumnezeu puterea de a vindeca şi de a ierta păcatele (FAp 3, 2-8; 28, 8-9).
Spre exemplu, la Sf. Ap. Pavel putem observa faptul că boala este acoperită de har şi că în slăbiciunea şi infirmitatea umană se descoperă puterea lui Hristos: «Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune!”. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare!» (2 Cor. 12, 7-10).
Problema bolii poate fi regăsită deopotrivă în întreaga literatură patristică. Proporiu-zis, toţii Părinţii Bisericii s-au exprimat cu privire la boală, suferinţă, păcat, sănătate sau vindecare, considerând că prin intermediul bolii se manifestă pedagogia lui Dumnezeu. Sf. Ioan Scărarul ne indică în lucrarea sa Scara aspectul pozitiv al bolii: «Dumnezeu trimite uneori boli pentru a curăţi sufletele noastre de murdăria produsă de păcate, alteori pentru a ne ajuta să înfrângem mândria sufletului nostru». Bineînţeles, bolile trupeşti sunt în mare măsură tratate de către medici, cu ajutorul medicinei, însă Biserica are şi ea propriile metode de vindecare, adică Sfintele Taine, considerate drept mijloace de vindecare.
Să luăm ca exemplu, Sfânta Taină a Maslului, care se află în centrul puterii taumaturgice a Bisericii. Prin ea, creştinii bolnavi, care fac apel la preoţii care se roagă pentru redobândirea sănătăţii lor (cf. In. 5, 14-15), sunt vindecaţi. Această Sfântă Taină a făcut multe vindecări, din perioada apostolică şi până în zilele noastre, vizându-i înainte de toate pe cei care suferă de boli trupeşti, însă şi pe cei care pătimesc din pricina celor sufleteşti. Biserica se roagă şi prin intermediul altor slujbe în mod egal pentru toţi bolnavii, indiferent de tipul bolii pe care aceştia îl au, trupească sau sufletească. Spre exemplu, în timpul Proscomidiei, preotul se roagă «...pentru vindecarea celor bolnavi», iar în timpul celei de-a treia părţi a Sfintei Liturghii, el rosteşte o altă rugăciune: «Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe mare, de bolnavii care suferă, de cei aflaţi în temniţă şi de mântuirea lor».
În contextul actual în care boala şi suferinţa sunt în creştere, credincioşii îşi pun speranţa în rugăciunile de mediere ale sfinţilor taumaturgi: Sfinţii Cosma şi Damian, Sfântul Martir fără de arginţi Pantelimon, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Parascheva de la Iaşi, Sf. Nectarie din Egina, Sf. Luca Medicul, arhiepiscop al Simferopolului etc. Nenumărate persoane au fost vindecate de diverse boli după ce s-au închinat cu credinţă şi evlavie înaintea sfintelor moaşte şi a sfinţilor care împodobesc bisericile noastre, catedralele şi mânăstirile. Mulţi bolnavi suferă în zilele noastre pentru că sunt singuri şi pentru că nu există nimeni care să-i încurajeze şi să-i vindece, cu excepţia sfinţilor Bisericii, care ascultă rugăciunile lor. Ei trebuie să simtă dragostea noastră şi să fie asiguraţi de faptul că sunt fiinţe unice, apreciate şi iubite. Trebuie să vizităm bolnavii, persoanele în vârstă şi singure şi să descoperim faptul că în fiecare dintre ei este prezent chipul lui Hristos şi Hristos Însuşi, iubitorul de oameni. Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea lor, pentru ca ei să îndure cu răbdare şi nădejde suferinţele fizice şi pe cele sufleteşti.



Taguri:
Recenzie
Pagini: 13-30