Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"Iconographic Interpretations of Theological Themes in Pseudo-Dionysius the Are-opagite and in St. Gregory Palamas and the Reception of These Themes by Meister Eckhart"

Interpretări iconografice ale temelor teologice ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama şi asimilarea acestor teme de către Meister Eckhart

Autor(i): Emil IVANOV


Odele singulare închinate de Pseudo-Dionisie Sfintei Treimi, „Triadă suprafiinṭială, Dumnezeire mai presus de orice substanță, cunoştință şi bunătate, Călăuzitoarea creştinilor către Înțelepciunea dumnezeiască”, realitate supraesenṭială, incomprehensibilă și insondabilă, au fost transpuse mai târziu la nivel iconic-iconografic. Compozițiile înfățişând Sofia-Înțelepciunea lui Dumnezeu sunt un exemplu grăitor. Diseminarea acestora în special în sec. al XIV-lea trebuie pusă în relație, neîndoielnic, cu difuzarea teologiei isihaste. Asemenea reprezentări sunt frecvente în Bizanț şi în Bulgaria medievală; cel mai adesea, Înțelepciunea dumnezeiască este personificată – întruchipată de o femeie sau un înger şezând la rotundă masă festivă, în jurul căreia forfotesc slujitorii. Scenele din biserica Sfânta Sofia din Ohrida (1235), din bisericile mănăstirilor din Gračanica (1321) şi Dečani (de la jumătatea sec. al XIV-lea) transpun corect dogma hristologică prin redarea nimbului însoṭit de literele O Ω Ν („Eu sunt Cel ce sunt” (Fc 3, 14). Privitorul stabileşte firesc relaṭia cu iconografia medievală a Născătoarei de Dumnezeu – Rugul aprins, flancată de puterile netrupeşti, fiind astfel evidentă legătura cu Ierarhia cerească a lui Dionisie. Uneori, Mântuitorul este înfăṭişat în compoziṭiile murale de tipul Înṭelepciunea dumnezeiască ca Înger al Înṭelepciunii supreme (bisericile Sfânta Sofia, 1235; Sfântul Clement, 1294/5, din Ohrida; mănăstirea Gračanica, 1321), în vreme ce într-un alt caz (Turnul Hrelyo din mănăstirea Rila, 1336), Sofia este prezentată ca o muză din Antichitate, în jurul căreia se află toate sferele lumii create despre care raṭiunea umană are cunoştinṭă: puterile cereşti, profeṭi, evanghelişti, apostoli, filosofi şi muzicieni din Antichitate, personificări ale anotimpurilor. Toṭi înconjoară într-o solemnă procesiune masa Înṭelepciunii dumnezeieşti ca pentru a primi Sfânta Euharistie de la Izvorul-Hristos.
Ideea dionisiană că tot ceea ce există constituie un întreg armonios, ordonat de Dumnezeu şi strict ierarhizat, şi revelaṭia sa privind lumea puterilor netrupeşti au fost transpuse iconografic încă din sec. V-VI (mausoleul Gallei Placidia, San Vitale, Sant' Apollinare in Classe – Ravenna). Fragmente de pictură murală de secol XII cu reprezentări angelice s-au descoperit în bisericile Sf. Gheorghe din Sofia, în Kurbinovo (Macedonia), Sf. Sofia din Kiev. În secolele XIII-XIV reprezentarea Ierarhiei cereşti a devenit parte componentă a compoziṭiei mai complexe numită „Liturghia cerească”, zugrăvită în cupolă (mozaicurile din biserica Maicii lui Dumnezeu din Palermo, 1143, baptisteriul bazilicii San Marco din Veneṭia, 13th c.) sau în absidă (biserica din Staro Nagoričino, Macedonia, 1316-1318). După sec. al XV-lea, simbolismul acestei teme iconografice se resimte chiar mai puternic în iconografia rusă medievală a „Născătoarei de Dumnezeu – Rugul aprins” (icoană de la mijlocul sec. al XVI-lea din mănăstirea Cyrillo-Belozersk).
Potrivit Sfântului Dionisie, ierarhia bisericească este o reflexie a celei cereşti, fiind compusă din nouă tagme grupate în trei triade. În iconografie, treptele ierarhiei bisericeşti sunt deja evidente în scenele înfăṭişând Înfricosătoarea Judecată, iconografia îmbogăṭindu-se ulterior fără a se îndepărta de osatura tematică reprezentată de opera Areopagitului. Cele mai cunoscute exemple sunt: miniaturile care decorează codicele grecesc 74 (sec. XI) păstrat în Biblioteca Naṭională din Paris, mozaicul de pe peretele vestic al bisericii din Torcello (sec. XI), două icoane sinaite (sec. XII), picturile murale ale bisericii Panagia Mavriotissa din Kastoria (sec. XII), Kvarke Kilisse – Cappadocia (1212), peretele sudic al bisericii Chora (Kariye Camii, 1315-1320). Grupuri de ierarhi, după descrierea lui Dionisie, întâlnim în registrul superior al compoziṭiilor de tipul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu (Staro Nagoričino, 1316-1318) şi Mănăstirea Marko (cca 1375), Ierarhia cerească (Turnul Hrelyo din incinta Mănăstirii Rila, 1335), Răstignirea Domnului (icoana realizată de Anastasi Ivanovici, Moscova, 1806), Sofia - Înṭelepciunea divină (Turnul Hrelyo al mănăstirii Rila, mijlocul sec. al XIV-lea), Sinaxa Arhanghelilor (Novgorod, cca 1500) şi în scenele Apocalipsei.

Taguri:
Studiu
Pagini: 161-176