Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"Narrative Interpretation in the Pauline Writings (I): Methodological Considerations"

Interpretare narativă în scrierile pauline (I): consideraţii metodologice

Autor(i): Corneliu CONSTANTINEANU


Articolul prezintă evoluţia dezvoltările recente în studiile exegetice pauline cu un accent particular pe abordarea narativă în interpretarea scrierilor pauline. Se argumentează că această interpretare narativă, relativ nouă pentru scrierile pauline, aduce o contribuţie semnificativă la teologia paulină. Pentru o înţelegere adecvată a metodologiei narative aceasta este prezentată într-un cadru mai larg al dezvoltărilor recente semnificative în studiile pauline cuprinzând următoarele: depăşirea căutărilor pentru centrul teologiei pauline; noua perspectivă în studiile pauline; dinamica complexă a teologisirii la Apostolul Pavel; intertextualitatea – folosirea Vechiului Testament în epistolele pauline; teologia şi etica la Apostolul Pavel; dimensiunea socială şi politică a scrierilor pauline; abordări narative în interpretarea scrierilor pauline. După această încadrare necesară, articolul oferă o descriere a metodologiei în interpretarea narativă la Pavel trecând în revistă cei mai importanţi proponenţi ai acestei metode precum şi contribuţiile lor semnificative în acest domeniu: Richard Hays, Norman Petersen, N.T. Wright, Ben Witherington, Stephen Fowl, Sylvia Keesmaat, Katherine Grieb and Douglas Campbell.
În continuare, sunt prezentate definiţiile şi elementele narative esenţiale pentru o abordare narativă a scrierilor pauline. Suntem de părere că pentru o analiză narativă a textelor pauline nu este nevoie să adoptăm o definiţie strictă şi fixă a „povestirii” sau o teorie narativă anume. Ca urmare, în loc să impunem o definiţie absolută a „naraţiunii” şi să căutăm elemente narative recognoscibile care să se potrivească într-o structură sau formulă prestabilită, argumentăm pentru identificarea acelor „caracteristici narative” într-un text paulin prin care o anumită naraţiune este evidenţiată şi recunoscută de către cititori. Printre aceste caracteristici care sugerează o naraţiune se află o dimensiune personală transmisă mai ales de activitatea participanţilor, care de obicei întreprind acţiuni, adesea legate unele de altele, şi cărora li se întâmplă anumite evenimente. Aceste acţiuni şi evenimente adesea se desfăşoară pentru a dezvălui o intrigă, care mai apoi adoptă o structură problemă-soluţie. De aceea naraţiunile sunt tipuri de texte folositoare în special pentru că ne oferă relatări despre comportamente, acţiuni, istorie şi/sau realizări, ale oamenilor (sau, mai exact, ale personajelor naraţiunii).
Se demonstrează că această metodă de intepretare narativă are cel puţin două rezultate benefice pentru cei ce studiază teologia apostolului Pavel. În primul rând, recunoaşterea faptului că teologia Apostolului Pavel presupune o substructură narativă sau un „univers simbolic”, o istorie mai largă a scopurilor mântuitoare ale lui Dumnezeu cu omenirea, o istorie care şi-a atins punctul culminant în istoria răscumpărătoare a vieţii şi lucrării lui Iisus Hristos. Un alt rezultat semnificativ al intepretarii narative este acela că ne ajută să înţelegem mai bine relaţia intrinsecă dintre teologie şi etică în scrierile pauline şi faptul că nu putem studia pur şi simplu pe una fără cealaltă decât riscând să îl înţelegem greşit pe Apostolul Pavel. Teologia şi etica sunt atât de împletite în srierile pauline încât trebuie să le păstrăm împreună: indicativul şi imperativul, credinţa şi practica, teologia şi etica nu sunt separate în gândirea Apostolului Pavel şi ele trebuie să fie ţinute împreună pentru o înţelegere adecvată şi corectă a teologiei pauline. O abordare narativă în interpretarea scrierilor pauline ne ajută să facem acest lucru.

Taguri:
Studiu
Pagini: 105-125