Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"Die Apostolizität der Kirche aus der Sicht der Rumänischen Orthodoxen Kirche"



Autor(i): Pr. Viorel IONIŢĂ
Rezumat: Apostolicitatea Bisericii din punctul de vedere al Bise-ricii Ortodoxe Române
Tema Apostolicităţii Bisericii stă în strânsă legătură cu temele ultimelor două întruniri de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania. Cu privire la tematica acestei întâlniri, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recomandat, la sesiunea sa din 29 noiembrie 2008, ca temele ce urmează să fie discutate în cadrul acestui dialog să fie tratate dintr-o perspectivă pastoral-misionară şi că acest dialog va trebui să folosească o metodologie care să reflecte cooperarea practică dintre aceste Biserici, precum si aplicarea sa la situaţia concretă a diasporei româneşti din Germania. În acest studiu este prezentat mai întâi felul cum tema Apostolicităţii a fost abordată în următoarele documente ecumenice: 1. Documentul de la Lima, intitulat „Botez, Euharistie şi Preoţie, din 1982; 2. Documentul „Mărturisind împreună credinţa cea una”, publicat de către Comisia Credinţă şi Constituţie în 1996; 3. Documentul „Fiinţa şi Misiunea Bisericii“, publicat de aceeaşi comisie în 2005 şi 4. Un exemplu din dialogul teologic ortodox-vechi catolic. Autorul arată, în continuare, că pe baza moştenirii patristice şi în urma confruntării cu lumea modernă şi cu alte tradiţii teologice în cadrul mişcării ecu-menice, teologia ortodoxă s-a dezvoltat de o foarte mult, tocmai în legătură cu Ecclesiologia. Unul din teologii care au adus o contribuţie specială în acest sens a fost Pr. Prof. Dumitru Stăniloae (19003-1993), pe baza căruia autorul a elaborat următoarele aspecte ale Apostolicităţii Bisericii:
1. Apostolicitatea Bisericii, drept una din caracteristicile esenţiale ale acesteia, se bazează pe mandatul special al Apostolilor. Iisus Hristos nu a dat această misiune specială nici unei persoane anume şi nici mulţimilor, ci unui grup restrâns de 12 Apostoli. Prin misiunea specială a Apostolilor, Apostolicitatea primeşte un caracter comunitar;
2. Apostolii nu au fost niciodată consideraţi ca „temei” al Bisericii în mod separat, ci numai în raport direct cu Hristos, căci Hristos este adevăratul temei; Apostolii sunt temei numai în măsura în care poartă pe Hristos;
3. Apostolii au fost primii care au primit pe Duhul Sfânt. Evenimentul Rusaliilor i-a confirmat pe Apostoli de o manieră întreită: 1. în apostolatul lor netransmisibil; 2. in identitatea lor de creştini şi 3. în sarcina lor de a transmite mandatul primit de la Hristos episcopilor;
4. Biserica este considerată „apostolică“, pentru că Apostolii au fost primii care L-au cunoscut pe Hristos in mod autentic, ca şi pentru faptul că Biserica a primit de la Apostoli credinţa in Hristos şi asigurarea învierii Lui;
5. Apostolicitatea Bisericii leagă istoria ei cu prezentul. Diferitele generaţii de credincioşi sunt uniţi cu Hristos prin credinţa apostolică păstrată în eficienţa şi deplinătatea sa în Biserică prin Duhul Sfânt;
6. Apostolicitatea Bisericii are şi o dimensiune eshatologică în sensul că Biserica priveşte spre plinătatea ei, spre venirea împărăţiei lui Dumnezeu, in duhul Apostolilor;
7. Apostolicitatea Bisericii se bazează atât pe succesiune doctrinei, ca şi pe succesiunea slujirii, prin care credinţa cea autentică în Iisus Hristos este păstrată şi confirmată prin şirul neîntrerupt de episcopi de la apostoli până astăzi;
8. Apostolicitatea Bisericii nu se transmite prin persoane individuale, ci prin episcopi totdeauna în comuniune cu întreaga Biserică. Aceste două dimensiuni ale Apostolicităţii sunt nedespărţite şi fără una din ele Apostolicitatea Bisericii nu este deplină.



Taguri:
Studiu
Pagini: pp. 9-30