Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"De l’Horeb au Thabor. Le Christ transfiguré dans les homélies byzantines"



Autor(i): Michel Van PARYS
Rezumat: De la Horeb la Tabor. Hristos schimbat la Faţă în
omiliile bizantine
Studiul tratează receptarea sărbătorii Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos în cadrul omiletic bizantin, plecând de la cele aproape 50 de omilii patristice păstrate. Mai întâi, sunt prezentate operele de până la sinodul II ecumenic, care fac referire la Schimbarea la Faţă. În apocrifa Faptele lui Petru, în cap. 20, se spune că fiecare Îl vede pe Hristos după putinţă, iar în Faptele lui Ioan, 90-92, se arată experienţa mistică a apostolului. Clement Alexandrinul în Excerpte din Teodot, 4-5, încearcă să răspundă la întrebări de genul: este Fiul Dumnezeu ca şi Tatăl? ce fel de percepţie au avut apostolii despre Hristos în slavă? de ce li s-a impus păstrarea tainei? În Stromate, se dezvoltă o explicaţie mai savantă despre dovedirea dumnezeirii lui Hristos. Origen în Comentariu la Matei, se dezvoltă interpretarea simbolică. Urcuşul pe munte simbolizează urcuşul duhovnicesc, iar slava lui Hristos Care apare „înaintea lor” creşte prin virtuţile ucenicilor. Norul şi glasul indică Sfânta Treime, iar hainele strălucitoare reprezintă cuvintele Scripturii, care pentru cei profani sunt obişnuite, dar pentru cei care se învrednicesc apar în lumină. Această interpretare se regăseşte şi în Filocalia alcătuită de Sf. Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz. Autorul încearcă apoi să clasifice omiliile, în trei grupe. (1) Omilii „feriale”, adică din zilele de rând, anterioare sec. VIII, sunt cele care urmăresc seria predicării din Evanghelii. Omilia reprezentativă este a 56-a la Evanghelia după Matei din ciclul Sf. Ioan Gură de Aur, care a şi servit drept model. Altele sunt omilii ale Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Proclu al Constantinopolului, Vasile de Seleucia, Panteleon de Constantinopol, Leonţiu de Bizanţ, Timotei de Ierusalim, Anastasie de Antiohia, cea a unui anonim, omilia atribuită Sf. Efrem Sirul, dar şi cea a Fer. Ieronim. (2) Omilii praznicale, din sec. VII-VIII, sunt rostite la 6 august, de către Sf. Ioan Damaschinul, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Anastasie Sinaitul, predicatori care au trăit în Palestina şi Sinai, ceea ce ar indica şi originea sărbătorii Schimbării la Faţă din 6 august. Ulterior s-au dezvoltat numeroase omilii praznicale, de exemple în sec. XII a lui Teofan Kerameus. (3) Catehezele monahale, adresate unui public exclusiv monahal, începând cu Sf. Teodor Studitul în sec. IX. Alţi autori care pot fi încadraţi aici sunt Nichita Stithatul (3 capitole în cea de-a treia centurie), Sf. Grigorie Sinaitul cu cea mai lungă omilie, Sf. Teolipt mitropolit al Filadelfiei (sec. XIII-XIV) sau Neofit Zăvorâtul.
Într-un capitol separat, autorul analizează din cadrul primei grupe omilia Sf. Ioan Gură de Aur. Au fost aleşi cei trei ucenici, Petru datorită iubirii pentru Hristos, Ioan datorită iubirii lui Hristos pentru el, iar Iacob datorită martiriului său. Cu privire la prezenţa lui Moise şi Ilie, Sf. Ioan enumeră cinci motive, printre care faptul că Moise îi reprezintă pe cei morţi, iar Ilie pe cei vii. Norul însoţeşte în general teofaniile, dar pe Tabor norul este luminos, nu întunecat ca pe Sinai. Ucenicii văd slava divină pe Tabor după putinţa lor, slava de la Parusie urmând să fie mult mai strălucitoare, iar drepţii înşişi strălucind ca soarele. După Proclu al Constantinopolului, Schimbarea la Faţă anticipează transfigurarea naturii umane. Vasile de Seleucia spune că din chipul omenesc emanau raze ale energiilor dumnezeieşti, iar după Sf. Efrem Sirul la Schimbarea la Faţă apostolii se întâlnesc cu profeţii: Moise este pus în paralelă cu Petru, iar Ilie cu Ioan.
Omilia Sf. Anastasie Sinaitul (sec. VII) se remarcă prin două elemente: interpretarea cuvintelor Sf. Ap. Petru ca expresie a experienţei mistice şi dimensi-unea cosmică a Schimbării la Faţă. Muntele Tabor este pus în legătură cu locul înfricoşător, poartă a cerului, Betelul din Fac 28; de asemenea, Taborul este comparat cu muntele Horeb/Sinai: Sinaiul aduce chipul, Cele Zece Porunci, pe când Taborul adevărul, Logosul dumnezeiesc. Schimbarea la Faţă descoperă profetic curăţirea naturii umane din Împărăţia cerească. Credincioşii sunt îndemnaţi să participe şi ei cu apostolii la experienţa de pe Muntele Tabor. Exclamaţia Sf. Petru este înţeleasă ca urmare a extazului, locuirea lui Hristos în inimă. Totuşi, experienţa sa este încă parţială, ca pregustare a Împărăţiei cereşti. Arătându-se pe Tabor, Moise intră acum în Ţara Făgăduinţei, deşi în Vechiul Testament i se interzisese accesul. Acum Îl vede desluşit schimbat la Faţă pe Cel care era prezent şi pe Sinai, însă în mod nevăzut. La Schimbarea la Faţă participă întreg cosmosul, ca preînchipuire a Parusiei. Omilia se încheie cu un lung îndemn la bucurie din partea celor antrenaţi în episodul biblic.
În următorul capitol, este prezentată cateheza Sf. Teolipt mitropolit al Filadelfiei, reprezentativă pentru cea de-a treia grupă, a catehezelor monahale. Viaţa călugărească nu este plană, ci se aseamănă cu urcuşul pe munte, simbolizat de Tabor, pe vârful căruia însă nevoitorul se va învrednici să contemple slava lui Hristos. Sf. Petru reprezintă înfrânarea, ca apostol credincios şi iubitor, Sf. Iacob suferinţa pentru Evanghelie, ca apostol zelos, iar Sf. Ioan meditaţia şi cunoaşterea adevărului, ca apostolul care contemplă Logosul. Cei trei corespund şi diviziunii tripartite a omului în trup, suflet şi duh. Credincioşii sunt îndemnaţi să devină deopotrivă Petru, Iacob şi Ioan. Este invocată rugăciune pură, care îl transformă pe om cu totul. Credinciosul se aseamănă unei lumânări pregătită pentru a primi căldura focului: acesta datorită virtuţilor se transformă prin dobândirea căldurii iubirii dumnezeieşti.
Interpretarea patristică a împăcat problema imposibilităţii vederii lui Dumnezeu cu afirmaţia contemplării slavei divine prin identificarea Celui care i-a dat lui Moise Legea pe Sinai nu este altul decât Hristos Mântuitorul, a Cărui slavă a fost văzută pe Tabor.



Taguri:
Studiu
Pagini: pp. 9-34