Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"Abrevieri din manuscrisele biblice regăsite în iconografie"

"Biblical Manuscript Abbreviations Employed in Iconography"

Autor(i): Ilie MELNICIUC-PUICĂ
"Arta bizantină foloseşte numeroase prescurtări care sunt greu de descifrat pentru un cititor neavizat. Biserica, în calitate de for ce veghează la păstrarea unităţii de credinţă şi la acurateţea ortodoxă a mesajului transmis de la Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli, face eforturi vizibile pentru a descoperi tezaurul dogmatic şi artistic pentru cei ce caută Adevărul mântuitor. Ortodoxia nu reprezintă o religie a elitelor, o învăţătură misterioasă, ci se descoperă treptat printr-un conglomerat de interpretări inspirate. Este creştinismul cu fond şi formă, unde cele două componente se interpătrund şi relaţionează.
Studiul de faţă urmăreşte elucidarea inscripţiilor comune din textul biblic şi icoane, semnificaţia lor şi evoluţia abrevierilor în iconografia bizantină.
Limbajul semnelor, folosit pentru a scrie manuscrise, nu a fost deloc standardizat. Ceea ce avem în variantele textuale reprezintă o mărturie a flexibilităţii scribale, de la forme incipiente de redactare a textelor, până la forme rafinate, nuanţate imagistic.
Sistemul de contracţie a fost un sistem creştin, o inovaţie adusă prin intermediul evreilor elenişti, în special autorii traducerii greceşti a Vechiului Testament numită Septuaginta, care traducând din ebraică, au avut nevoie de prescurtări. În manuscrisele greceşti s-a folosit practica de a cinsti numele lui Iahve prin scrierea cu litere de aur sau purpură, în manuscrisele din pergament.
Diviziunile textuale puteau fi înţelese şi exprimate mai ales de anagnostes sau lectorii bisericeşti, prin interpretarea semnelor din text, care aveau valoare de punctuaţie şi ajutau la intonarea lecturii.
Copiştii din creştinismul timpuriu au scris numirile divine (în limba latină nomina sacra) în trei moduri.
În primul rând suspendarea unor litere; primele două litere ale numelui sunt scrise, iar restul sunt suspendate. Cea de a doua este contracţia; prima şi ultima literă sunt scrise, iar restul sunt omise. A treia modalitate de abreviere este o contracţie complexă; prima şi ultima dintre litere sunt scrise, precum şi unele litere din interiorul cuvântului.
Forma greacă a alfabetului grec, utilizată în Orient, a avut o funcţie specială pentru litera S, numită sigma lunata, având forma lunii în descreştere. Această scriere, utilizată în manuscrisele medievale se aseamănă cu litera C din limba latină, şi poate fi văzută în limba greacă mai ales la inscripţiile ortodoxe.
Bara orizontală supraliniară, scrisă de mâna copistului iniţial, era folosită pentru a marca un nume sacru. Această linie începea pe prima literă a cuvântului, cuprinzând – în marea majoritate a abrevierilor – chiar şi ultima literă din numele divin, colţul final al liniei fiind întors spre jos.
Primele nume care au fost tratate ca abrevieri au fost Kύριος, θεός, Χρηστος, Іησους şi πνεũμα, urmând până în sec. XI d.H. să avem ά̉νθρωπος, Δαυιδ, υιος, μητηρ, πατηρ, σταυρος, Ισραηλ, σωτηρ, Ιερουσαλημ şi ουρανος. Studiul exemplifică cu texte din Codex Sinaiticus şi Codex Alexandrinus reperarea abrevierilor din documente care au scriere fără spaţiere sau semne de punctuaţie.
Abrevierile au fost apoi asimilate de monograme şi simboluri creştine (hristograma şi stavrograma), devenind inscripţii standard pentru iconografia bizantină.
Pe lângă abrevierile IC XC şi MP ΘY în icoane apar O Ω N, ΑΓΙΟС şi OCIOC, pentru a defini credinţa ortodoxă. Prin apariţia scrierii minuscule (cursive) în iconografie găsim variaţii ale participiului O Ω N, spirite şi accente.
„Vina” de deasupra capului Domnului Iisus crucificat cuprinde literele în limba greacă: INBI, sau, în latină INRI. Puţine icoane au abrevierile în greacă, latină, şi ebraică, ultima fiind INMI (sau de la dreapta la stânga IMNI în scrierea ebraică). Cuvântul care diferă în aceste limbi este „rege”.
Pornind de la abrevierea greacă IAΩ, sunt analizate textele din Apocalipsa 1,8.17; 21,6 şi 22,13, culminând cu fresca descoperită în catacomba Commodilla, în care Hristos Pantocrator este zugrăvit.
Şi numele Apostolului Ioan, regăsit în scrierea codicilor biblici, devine formă abreviată în iconografie, abrevierea fiind extinsă, apoi, în tablourile votive din Ţara Românească, exemplul ales fiind cel al Sf. Neagoe Basarab. Meritul artei iconografice bizantine este acela al uniformizării mesajului artistic şi teologic, condensând culori, chipuri şi litere într-o armonie nemaiîntâlnită.
Întrucât pictorii bisericeşti mărturisesc prin opera lor vizuală teologia vie a Ortodoxiei, credem că nuanţele formale referitoare la înscrierea abrevierilor cu caracter biblic, vor fi de un real folos."

"The Byzantine art employs numerous abbreviations, which a non-specialist may find difficult to decipher. The Church, however, as an institution ensuring the preservation of faith unity and the Orthodox accuracy of the message passed down from our Saviour through the Apostles, endeavours to make its dogmatic and artistic treasure known to those seeking the salvific Truth. Orthodoxy is not a religion of the elites, a mysterious teaching, but reveals itself gradually through a body of God-inspired writings. It is both the form and content of Christianity, the two components intertwined.
The present study aims to elucidate the common inscriptions in the biblical text and icons, their significance as well as the evolution of abbreviations in Byzantine iconography. The language of those marks employed in manuscript writing, was not a standardized one. Text variants testify to copyists’ versatility, from the earliest forms of writing to the most refined, nuanced ones.
The abbreviation system was a Christian one, an innovation brought through Hellenistic Jews, especially the authors of the Greek version of the Old Testament known as the Septuagint, who needed abbreviations in their translation work from Hebrew. In the Greek manuscripts on parchment, Iahveh’s name was honoured by writing it in gold or purple letters. Text divisions could be understood and expressed especially by the anagnostes, or church readers, who interpreted the marks indicating punctuation and intonation.
Early Christian copyists knew three manners of writing the divine names (nomina sacra). First, by omitting some of the letters; the first two letters were written, while the others were removed. Secondly, by contraction; the first and last letters are written, while the rest is dropped. The third type of abbreviation is a complex contraction; the first and last letter, as well as some of the in-between ones, are written. The Greek alphabet employed in the Orient ascribed a special function to the letter S, called sigma lunata, looking like the waning crescent moon. This type of writing, employed in medieval manuscripts, resembles the Latin letter C and can be found in the Greek language, especially in Orthodox inscriptions. The horizontal stroke affixed above the letters used to mark a sacred name. The line began above the first letter, extending – with most abbreviations – to include the last letter of the divine name. The end of the line was bent downwards.
The first names to be abbreviated were Κύριος, θεός, Χρηστός, Ἰησοῦς, and πνεῦμα, and by the 11th century fifteen names were also abbreviated. The study provides examples from Codex Sinaiticus and Codex Alexandrinus, where abbreviations appear in documents without punctuation or spaces. Abbreviations were then integrated into Christian monograms and symbols (the Christogram, the stavrogram) which became standard inscriptions in the Byzantine iconography. Alongside the abbreviations IC XC and MP ΘY, icons also display O Ω N, ΑΓΙΟС and OCIOC, defining the Orthodox faith. With the advent of uncapitalized (cursive) letters in iconography, variants of the participle O Ω N appear, as well as breathings and accents. The charge for crucifying Jesus is expressed either in Greek letters: INBI, or in Latin ones: INRI. Few icons display the abbreviations in Greek, Latin and Hebrew, the latter being INMI (or IMNI, from right to left). The differing letter indicates the word „king”.
Starting from the Greek abbreviation IAΩ, the present study analyzes the texts of Rev. 1, 8.17; 21, 6 and 22, 13, and the fresco discovered in the catacombs of Commodilla, where Christ Pantokrator is painted. The name of St. John the Apostle, present in Biblical codices, was also abbreviated in iconography, then the abbreviation was extended to votive paintings. The text provides the example of St. Neagoe Basarab.
Byzantine iconography has the merit of unifying the artistic and theological message, and achieving an unprecedented harmony of colours, images and letters. As iconographers confess the living theology of Orthodoxy by their work, we believe the information supplied on biblical abbreviations is highly useful."

Taguri: codex, abbreviation, icons, symbol, Byzantine
Studiu
Pagini: 111-137