Search

Revista Studii Teologice

REVISTA FACULTĂŢILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ



JA slide show
 

"Der Mensch zwischen Gott und Staat. Überlegungen zu politischen Formen im Christentum" (text în lb. germană) / "Omul între Dumnezeu şi stat. Reflecţii asupra formelor politice din creştinism"

"Man between God and State. Reflections on the Political Forms in Christianity"

Autor(i): Mihai-D. GRIGORE
"Odată cu edictul de toleranţă de la Milano apare pentru creştinism – care până atunci fusese prigonit de statul roman – o noua provocare, anume conduita politică în viaţa publică. Are loc o tranziţie de la o comunitate apolitică, chiar profetică, trăind în aşteptarea Parusiei Domnului la o religie de stat (în anul 380). Teologia creştină trebuia astfel să capete valenţe publice şi chiar politice (în sensul civic, cetăţenesc). Articolul de faţă se concentrează asupra contururilor pe care le ia teologia politică imperială, mai exact asupra felului cum se justifică teologic, pe baza mesajului evanghelic, convieţuirea politică pământească în cadrul unui organism imperial. Figura suveranului – centrală în plan politic – devine odată cu Constantin cel Mare centrală şi în plan teologico-istoric. Are loc astfel o „creştinare” a discursului politic despre împărat, respectiv despre stăpânire, în sensul că teologii creştini din Imperiu se folosesc de instrumentarul filozofic al clasicilor pentru a articula o teologie politică proprie, originală, bazată pe mesajul Mântuitorului. Odată cu naşterea Imperiului Apusean se va pune şi în Vest aceeaşi problemă. Soluţia teoretică şi teologică a apusenilor este însă diferită de cea a bizantinilor. Această diferenţiere poate fi explicată prin nivelul de educaţie, prin receptarea diferită a anticilor, precum şi în evoluţiile istorice proprii. Rezultatul acestor observaţii este subsumat în studiul de faţă prin doi termeni analitici: „monism politic”, privitor la Bizanţ, şi „dualism politic”, privitor la Imperiul de Apus."

"With the edict of tolerance of Milan, Christianity – until then persecuted by the Roman state – faced a new challenge, namely assuming a political stance in public life. There was a shift from an apolitical, even prophetic community, living in the expectation of the Lord’s Parousia, to a state religion (in the year 380). Therefore Christian theology had to acquire a public and even political character (in the civic sense). The present article dwells on the developments of imperial political theology, more specifically, on the way in which the earthly political commitment within an imperial organism, gains theological justification, based on the evangelic message. The sovereign’s figure – a central one politically – becomes, with Constantine the Great, also central from a theological-historical point of view. Thus the political discourse concerning the emperor, respectively the state leadership, is “Christianized,” that is, the empire’s Christian theologians employ the classics’ philosophical vocabulary in order to articulate their own, original political theology, grounded in the Saviour’s message. With the advent of the Western Empire, the Occident faced the same challenge. The Western theoretical and theological solution, however, was different from the Byzantine one. This difference can be accounted for by the level of education, the different views on antiquity, as well as the particular historical evolutions. The outcome of these remarks is expressed in the present study by two analytical terms: “political monism,” concerning Byzantium, and “political dualism” concerning the Western Empire."

Taguri: Byzantium, political Theology, Church Fathers, Plato, Aristotle, Monism, Dualism
Studiu
Pagini: pp. 105-175